Auditorul online
Zicem de multe ori faptul ca in Romania suntem cu mult in urma altora. Indiferent de domeniu. In multe domenii.
Ma intreb cati dintre cei care zic acest lucru chiar fac ceva pentru a scurta aceasta distanta.
Oamenii prin constructia lor au de foarte multe ori nevoie de exemple, de modele. Au nevoie de confirmari. Au nevoie ca cineva “bine vazut” sau cu experienta sa le spuna un lucru pe care ei il considera corect, firesc, bine de facut. Odata primita confirmarea parca e mai usor sa aplicam. Suntem mai usurati.
Asa ca astazi am sa transmit tuturor contabililor, auditorilor, consultantilor faptul ca se poate. Se poate merge online. Mai mult decat cu un simplu website.
ACCA (adica cel mai mare si cel mai important, dupa parerea mea, organism de organizare si certificare a profesiei de audit si contabilitate la nivel global) a scris pe site de curand urmatorul articol:
An important part of growing the business, generating new leads, and engaging with new customers is networking. As a firm of modern proactive accountants, Rotherham Taylor is involved in both the traditional and online methods of networking.We are involved in several networking business breakfast groups that meet every week at crazy o’clock in the morning. The ethos of these groups is givers gain and the build up of trust with potential prospects. It can take several months for tangible results to be seen.
I feel confident in inviting certain clients to these meetings, but I do gauge beforehand whether I feel it would be right for them or not. Certain business owners seem to take to this form of networking better than others.
Certain clients of mine are also very receptive to new online networking tools, whereas others would never even consider them. The clients that are using the online techniques tend to be the business owners aged under 40 and owners of creative businesses, such as web design, PR, marketing, or design agencies.
My view is that all businesses have to embrace social media in order to reach out to new markets. Rotherham Taylor is onTwitter and we have even started a Facebook page. I have a personal LinkedIn page and have started to see the real power of LinkedIn.com as a networking tool…
As a chartered certified accountant advising entrepreneurs I have no hesitation in inviting clients to the business breakfast meeting I attend every week, but I also recommend that they take a look at the new online tools. If they don’t their competitors will.
TED 2010…Viitorul e pe maini bune…
In aceste zile, in SUA, Palm Spring are loc TED 2010. Multe nume celebre si mai putin celebre (cel putin pentru noi in Romania) vor urca pe scena pentru a-si expune ideile in diverse domenii. De fapt asta e farmecul TED. Bill Gates a vorbit Vineri 12 Feb, 2010.
Adora Svitak a facut insa senzatie printre participantii si speakerii de anul acesta. Poate si pentru ca e cel mai tanar dintre ei. Poate pentru ca inca nu a implinit 12 ani! Sau poate pentru ca a vorbit despre Drepturile Copiilor.
Vedeti mai jos un interviu cu Adora. Inca nu a aparut prezentarea sa de la TED. Sau cel putin nu am gasit-o eu. Daca dati de ea, dati un link in comentarii.
Mai jos interviul. Viitorul e pe maini bune. Cel putin al lor.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=3hPZ44LHJwc&hl=en_US&fs=1&]
Reusita si coordonarea
“România va fi scoasă din criză de poporul român. Cetăţeanul este cel ce va reuşi, cu coordonarea şi suportul nostru, să iasă din criză”. Aceasta fraza ii apartine Ministrul de Finante.
Am mai spus-o pe blog, o repet si acum. Nu imi propun sa fac aici comentarii politice. Dar totusi cand o astfel de fraza este exprimata de unul dintre cei care ocupa o functie extrem de importanta (sau cel putin asa ar trebui sa fie) in stat, eu si sunt convins ca si multi altii, simt o oarecare frustrare.
Fac precizarea inca de pe acum, celor carora le-a trecut prin cap o fraza de genul : “Oricum astia zic ceva numai ca sa zica, si nu se intampla nimic la noi, nu isi asuma nimeni raspunderea…” sau altele de genul, ca nu pentru ei scriu acest post. Blazarea, frustrarea, nemultumirea exprimata pe la colturi si niciodata public nu sunt constructive.
Cred ca fraza amintita este din pacate una pe care si multi directori sau patroni au spus-o sau cel putin au gandit-o in fata angajatilor lor. Noi suntem aici sa va conducem, voi sunteti cei care veti scoate firma din criza. Ne bazam pe implicarea si devotamentul angajatilor nostri. Noi vom face tot ce ne sta in putinta pentru a conduce acest demers.
Da. Cred ca o astfel de manifestare este departe de ceea ce inseamna leadership. Nu e nici macar management. E doar un mod de a transmite raspunderea unui eventual esec pe umerii celor implicati in activitatea firmei.
Sunt convins ca multi dintre cei care au exprimat/gandit o astfel de fraza, sunt si dintre cei care spun : Cea mai importanta resursa a companiei noastre sunt oamenii. Au valorile expuse pe perete, au munca in echipa pusa intre ele si au angajat oameni ce aveau in CV mentionata capacitatea de munca in echipa. Toti acestia vad insa rolul managerului (caci leader e prea mult spus) doar la nivel de coordonare.
Stiu diferenta intre management si leadership. Tom Peters a vorbit in dese randuri in prezentarile sale despre acestea. Si nu doar el. Dar niciodata nu am auzit o astfel de remarca. Si chiar daca as fi auzit-o nu as putea fi deacord cu ea.
Cred in rolul inspirational si de model al liderului. Cred ca rolul si mai ales atitudinea unui lider ar trebui sa fie aceea de a nu accepta status-quo-ul daca nu este in consonanta cu convingerile sale, cu planurile si idealurile sale de leader.
Tocmai de aceea nu sunt deacord cu fraze de genul celei de la inceputul acestui articol. O consider o totala neasumare a raspunderii pozitiei in care te afli. Cred ca trebuie sa le creezi oamenilor mediul corect in care sa simta singuri ca sunt cei care pot face diferenta. Ca sunt cei care pot determina schimbari. Doar intr-un astfel de mediu angajatii sunt cei care vor scoate o firma din criza. Cand trebuie sa spui explicit oamenilor ca “ei sunt baza” iti pierzi increderea oamenilor in tine si accepti tacit oarecum incapacitatea ta de a crea mediul necesar schimbarii.
Cred intr-adevar ca schimbarea vine de la oamenii din interior. Oamenii pot accepta mai usor un sistem pe care ei l-au creat, decat unul impus. Fie el uneori foarte bun. Se spune ca oamenii uita ce le-ai spus, uita ce ai facut, dar nu uita cum i-ai facut sa se simta.
Jack Welch spunea urmatorul lucru: Leaderilor ar trebui sa nu le fie frica sa para uneori cea mai stupida persoana din camera. Rolul lor este sa puna intrebari astfel incat raspunsul sa il obtina oamenii singuri. Nu cred ca o fraza de genul celei de mai sus este un exemplu de leadership.
Faptul ca a fost rostita de un politician nu ar trebui sa o faca mai scuzabila doar pentru ca oricum asa sunt politicienii. Sta in capacitatea fiecaruia dintre noi de a-si alege atitudinea potrivita in fata unei asemenea indemn.
Cand tot ce ramane e initiativa
Cred ca unul dintre lucrurile cele mai bune pe care viata ni le poate da este dorinta si capacitatea de a intreprinde ceva. Indiferent in ce domeniu, indiferent cat de mic sau cat de mare. Sentimentul de a reusi un lucru pe care il incepi e extraordinar. Sunt convins ca toata lumea l-a simtit cel putin odata.
Ma intreb atunci de ce multi dintre noi nu il incercam de mai multe ori. De ce multi dintre cei care traiesc acest sentiment de multumire il au pentru ca au finalizat ceva dupa ce au fost pusi de altcineva sa faca acest lucru. Adica nu a fost initiativa lor, dar la final le-a placut sentimentul de a finaliza ceva.
Si cea mai mare mirare a mea este de ce mi se intampla, mai ales in aceasta perioada, sa vad acest lucru la oameni tineri. De ce propria initiativa nu ii trezeste noaptea cu o idee sau de ce nu ii tine treji noaptea tarziu.
La noi inca libera initiativa e omorata in multe companii. Stiu asta. Cei care au initiative sunt priviti ciudat de colegi. Companiile isi afiseaza pe holul principal valorile privind valorizarea initiativei angajatilor sai, dar nici un angajat nu a avut o asemenea initiativa in ultimul an. Si prin initiative ma refer si la altele decat cele legate de job.
M-am intalnit de curand cu un reprezentant al unei fundatii. I-am admirat in primul rand efervescenta si patosul discursului. Are in jur de 25 de ani, lucreaza pe un salariu mult mai mic decat al altor colegi de-ai sai de facultate. Dar e mult mai entuziasta. Cu siguranta ar face invidios orice reprezentant de vanzari. Si mai presus de orice, are initiative, impreuna cu toti ceilalti din cadrul fundatiei.
Stiu. Am mai scris despre acest lucru acum ceva timp. Comentariile la postul de atunci din pacate sunt valabile si acum. Sau poate din fericire.
Revin acum pentru ca simt inca acest sentiment de nedumerire. Cum pot unii tineri sa fie atat de pasivi. Atat de lipsiti de dorinta de a avea o initiativa.
Mi s-a intamplat de mai multe ori ca persoane in varsta sa imi spuna: “Voi sunteti viitorul, tinerii.”.
Eu unul sper ca viitorul sa il faca tinerii cu initiative. Sa putem spune ca intr-adevar tara merge rau acum, dar initiativele tinerilor sunt cele care vor reprezenta solutiile de redresare. Sunt convins de asta. Ma incapatanez sa sper asta.
Tom Peters, in Brand You 50, vorbeste despre 50 de “To DO’s”. Mi-as permite, fara lipsa de modestie sa adaug pe lista si INITIATIVA.
Multora nu ne merge extraordinar in aceasta perioada. Stiu si asta. Dar stiti ce mai stiu? Ca fiecare lucru pe care il facem zilnic il facem in primul rand pentru noi. Oricat de egoist pare, asa este. Tot ceea ce invatam, experimentam este in primul rand al nostru. Si initiativele tot pentru noi sunt in final. Si atunci de ce sa nu incercam acest lucru?
O lectie de viata din sport
Cred cu adevarat ca unii dintre cei mai remarcabili oameni sunt marii campioni sportivi. Mai ales cei care reusesc sa ramana oameni si dupa ce ajung in topuri si inving recorduri si clasamente.
Sportul este mai mult decat un mod de a trai sanatos. Este un mod de a gandi sanatos. Am fost implicat pentru aproximativ 4 ani ca sportiv in competitii. Am simtit bucuria victoriei si amarul infrangerii in fata unora mai buni. A trebuit sa trec peste conflicte si sa fac ce imi place in cel mai bun mod de care eram in stare pentru a dovedi ca merit sa fiu acolo. Am ramas in echipa. Si am fost apreciat ulterior. Au fost momente la care doar cand ma gandesc acum imi dau seama cat de importante au fost si cum am iesit din ele.
Sportul e una din placerile mele. Joc tenis acum cat se poate de des. Am foarte multe de invatat de la marii campioni din tenis. Azi am gasit un articol despre ceea ce poti invata de la ei. Vi-l impartasesc si voua pe fragmente:
Tactica uitării de sine
Davidenko – Federer 6-2, 3-1. De la acest scor, Federer a câştigat 13 ghemuri consecutiv. Azarenka – Serena Williams 6-4, 4-0. Apoi Serena egalează la 4, câştigă setul în tie-break după ce e condusă cu 3-1 şi meciul cu 6-2 în decisiv. Ce declară Federer după meci? „Am jucat prost în primul set, dar am încercat să rămân pozitiv. Îl ştiu bine pe Davidenko, are alternanţe în joc. Sunt şi eu puţin uimit de cum mi-am revenit”. Serena Williams: „N-am jucat extraordinar, mai ales în primul set, dar am încercat să rămân calmă. M-a surprins şi pe mine faptul că am reuşit să reintru în meci”. Nici Roger, nici Serena nu s-au lansat în explicaţii satisfăcute în legătură cu mari manevre tactice prin care şi-ar fi dezechilibrat adversarii veniţi buldozer peste ei. Ambii nr. 1 mondial îşi privesc formidabilele come-back-uri cu o anume detaşare mirată: „Ia uite, ce chestie…”. Spun doar că au încercat să-şi păstreze calmul. Ce se ascunde în spatele acestui calm, al acestei mirări?
Fiecare mare campion a fost cândva un outsider la intrarea pe arena internaţională. Tăria lui constă şi în a fi capabil să uite anii de victorii, retrăind, atunci când trebuie, starea aceea de forţă liniştită când era aproape nimeni în ochii publicului şi nu avea ce pierde
Sursa: www.prosport.ro
Puteti citi intregul articol aici
Lupta cu povestile
Precum probabil cei mai multi dintre vizitatorii acestui blog, si eu citesc mai multe publicatii online si bloguri. Imi rezerv de obicei 10-20 minute dimineata si cam 1 ora seara tarziu.
Pe de alta parte aloc pentru fiecare post scris aici minim 45′. De multe ori inainte de a scrie o opinie/parere (cum vreti voi sa ii ziceti) ma documentez despre acel subiect. De foarte multe ori, posturile au in cadrul lor linkuri catre sursele citate.
Stiu ca internetul si blogurile sunt un mediu in care fiecare poate sa se exprime cum vrea, sa spuna ce vrea. Cel putin pana cand numarul vizitatorilor respectivului site depaseste numarul membrilor familiei.
Mi-a fost dat insa astazi sa citesc un articol de pe un site cu un numar semnificativ de cititori zilnici in care autorul isi exprima foarte convins cateva pareri despre “lucruri pe care trebuie sa le stii despre taxe in 2010″. Prea multe pareri arbitrare totusi. Prea multe informatii eronate din pacate.
Sunt unul dintre cei care considera ca multe dintre deciziile statului in ultima vreme sunt departe de realitatea si nevoile mediului de afaceri din Romania. Dar tot de la fel de multe ori informatiile colectate de contribuabilii sau utlizatorii informatiilor financiar-fiscale provin din ziare, situri, bloguri.
Nu de putine ori mi-a fost dat sa mi se spuna “Am auzit, scria in ziar si au mai zis si la televizor, ca se modifica legea….”.
Cred ca de fapt de asta sufera tara asta acum. De informare din ziare, de la TV, de pe bloguri sau forumuri. Prea putini sunt cei care acorda importanta filtrarii informatiei.
Am avut zilele trecute, impreuna cu Clubul Intreprinzatorului Roman o prezentare exact pe acest subiect.
Mesajul pe care l-am transmis participantilor (aproximativ 40 de persoane) a fost acela de a ne acorda fiecare sansa de a face lucrul la care ne pricepem fiecare cel mai bine.
In a 2-a parte a prezentarii am abordat si cateva subiecte tehnice, tocmai pentru ca experienta intalnirilor cu oamenii de afaceri in ultima vreme ne-a afisat o realitate in care informatiile nu ajung cum trebuie si la cine trebuie.
[slideshare id=2970321&doc=prezentarefinala-100122034339-phpapp02]
Prima sesiune de coaching
Cred ca una dintre cele mai mari bucurii pe care viata ti le ofera este aceea de a-ti da sansa ca fiecare zi sa vina cu ceva nou. Depinde mai departe de noi sa vedem acel lucru zilnic, sa il folosim apoi in ceea ce facem.
Mie mi s-a dat astazi, pentru prima data sansa de a participa la o sesiune de coaching.
Am sustinut-o cu Mihai Stanescu.
Stiti cum e la coaching? Probabil unii dintre voi stiu deja. Dar am sa va spun cum am simtit eu experienta. E cam ca la sauna. Stii ca vei transpira daca intri, dar totusi intri, iar cand iesi de acolo esti stors de puteri dar ceva parca iti transmite o stare de bine. Si mai ales o energie nebanuita. E o experienta pe parcurul careia iti repeti “Nu mai fac asta niciodata” dar imediat ce ai terminat te intrebi cand urmeaza o alta intalnire de coaching.
Mihai a fost extraordinar. I-am marturisit ca e pentru prima data cand am o discutie cu un coach. Si a fost bland. Atat de bland incat mi-a lasat o lista de “TO DO” pe care nu stiu cand o voi bifa in intregime. Luam notite in timp ce discutam cu el. Pe Skype. Am continuat sa scriu si dupa discutia cu el.
Recomand tuturor celor care nu au participat la o sesiune de coaching sa o faca cu prima ocazie. Va fi o experienta pe care cu siguranta va va schimba. In bine.
Aa, da. Am uitat sa va mai spun ceva. Partea proasta e ca trebuie sa muncesti putin si inainte de intalnirea de coaching. Trebuie sa iti pui ordine intre obiectivele personale.
Cam asa sta treaba cu coachingul in cateva imagini:
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=UY75MQte4RU&hl=en_US&fs=1&color1=0x3a3a3a&color2=0x999999]
O lectie de business de la Misu
Ni se intampla ca uneori sa avem o zi excelenta. Pentru ca am facut ceva ce ne place sa facem, pentru ca am citit ceva ce ne place sa citit, pentru ca ne-am intalnit cu cineva cu care ne place sa ne intalnim. Uneori insa ne plictisim. De fapt in ultima vreme ne plictisim repede. Multitudinea de optiuni din jurul nostru ne fac sa ne plictisim repede.
Misu nu se plictiseste. Face acelasi lucru de 20 de ani. Lucreaza pentru aceeasi persoana de 20 de ani. E mai batran decat cel pentru care lucreaza de 20 de ani. Daca nu cumva numaratoare celor 20 de ani a inceput-o prea tarziu, cand deja trecusera alti cativa ani. Cine stie. Misu sigur nu mai stie.
E omul bun la toate. Nu e director. Nu a fost niciodata. Nu va fi niciodata.
Misu e fericit. Vine primul la serviciu. Spune “Buna dimineata tuturor” si pleaca pe teren. Revine mai tarziu. Intre timp ii mai suna de cateva ori telefonul. Alte sarcini. Cineva vrea ceva de mancare din oras. De fapt cineva vrea acest lucru zilnic. Misu face cumparaturi de la acelasi restaurant zilnic.
Misu e precum cel care i-a dus mesajul generalului Garcia.
Se intoarce linistit la sediu. A bifat totul de pe lista. A cumparat si pranzul cerut. Ii reproseaza apoi in treacat celui de la restaurant ca desi cumpara zilnic de la el, niciodata nu l-a salutat. Niciodatata nu i-a oferit un discount. Zice asta vorbind cu cei din front-office.
Acestia rosesc. Nici ei nu au facut vreodata acest lucru cu clientii lor. Multi nici nu s-au gandit. Misu a gandit-o. O avea in instinct. Nu e om de vanzari.
Misu face lucruri plictisitoare zilnic. Face acelasi lucru de ani de zile.
Astazi am un mesaj pentru Misu. “Poate vei fi urmatorul milionar, ai grija!”
Vedeti mai jos de ce .
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=jbwpRlEMNS0&hl=en_US&fs=1&color1=0x3a3a3a&color2=0x999999]
In drum spre nicaieri
“Plec din Romania”.
Nu, nu e vorba de mine sau de familia mea. Nu acum cel putin. Aceasta a fost insa raspunsul unui om de afaceri din Romania la intrebarea “Ce veti face daca se aproba amendamentul privind impozitarea tuturor averilor de peste 500.00 EUR”. Poate unii veti zice lasa ca nu toate averile s-au facut licit. Poate ca asa e. Cu siguranta nu toate averile insa. Stiu deasemenea ca veti putea zice unii ca acest impzit se aplica deja in multe state europene. Stiu si asta. Nu cu foarte multe detalii. Cred ca nici multi dintre cei care mi-ar da o asemenea replica nu le stiu. Si totusi vad ca cea mai mare problema la noi acum este cum sa impozitam averile. Poate macar asa scapam de nebunia cu vaccinarea. Slabe sanse cred totusi.
Citesc zilele acestea cartea “Games People Play-The psychology of human relationships” de Eric Berne. Zilele astea a scris si Dragos pe blogul sau cateva cuvinte despre carte. Ideea centrala este ca majoritatea discutiilor, interactiunilor noastre zilnice urmaresc cateva pattern-uri amintite in carte.
Cam la fel cred ca e si in ceea ce priveste tarile. Cam toate trec prin aceleasi etape Mai devreme sau mai tarziu toate ajung la anumite niveluri. Zilele trecute am aflat ca in Canada, unele companii au platit anul trecut cursuri de meditatie. Angajatii participau la cursuri in care erau invatati cum sa isi elibereze mintea si sa poate deveni mai relaxati, mai optimisti, sa atinga stari de reflexie si meditatie profunda.
Daca se respecta cele de mai sus inseamna ca, candva in viitor, vom auzi si de firme romanesti care ofera astfel de beneficii. Daca va amintiti, aminteam de Dan Pink si teoria sa privind motivatia intr-un alt post .
Imi doresc sa aud asta in Romania.
Si mi-as mai dori sa aud si la posturile romanesti de televiziune sau sa citesc in ziarele romanesti in aceste zile mai multe despre cutremurul din Haiti. In timp ce alte tari incearca sa ajute sau macar sa exprime compasiune, la noi se vorbeste in continuare doar despre vaccin, Prigoana, impozitele averilor mari. Stiu, astea ne dor pe noi, astea sunt aici, Haiti e departe. Chiar, unde e Haiti?
Ma intreb atunci de ce nu am auzit, in putinul timp petrecut, recunosc, pe posturile de stiri romanesti, despre respingerea tuturor amendamentelor la Codul Fiscal privind masurile de iesire din criza?
Dar sunt linistit. Poate ca ceea ce zice domnul Berne se aplica si in cazul tarilor. Si ajungem si noi ca ei, poate se repeta pattern-urile. Poate mai bine, cine stie…
Lectia de franceza
Desi inca nu stie, postul acesta il scriu dupa cele citite zilele trecute pe blogul lui Adrian. E despre modestie si despre disciplina gandurilor. Citatul de mai jos este din postul sau.
Orice avans în cunoaştere trebuie să presupună o smerenie aferentă. Modestia este o disciplină a gândurilor.
Si sunt deacord. Si totusi nu sunt deacord.
Am fost educati ca e bine sa fii modest. Sa fi sigur pe ce stii e bine, dar la fel de bine e sa nu te lauzi prea mult. Fii modest, tine pentru tine. Daca se intampla sa zica ceilalti de bine despre ce ai realizat e perfect, dar sa spui imediat “nu e mare lucru”.
Ieri am avut o intalnire cu o persoana care lucreaza intr-o companie foarte mare. Americani. Am discutat vrute si nevrute. Am discutat despre concedii si am discutat despre idei de afaceri. Si am povestit despre Paris. Apropos, cei care nu ati fost in Paris, faceti-va timp sa mergeti. Nu e nevoie sa faceti mare lucru, doar sa va plimbati si sa urmariti ritmul de viata al oamenilor. Plimbati-va cu metroul. Veti vedea relaxare si buna dispozitie.
Dar sa revin. Dupa cum ziceam lucreaza intr-o companie mare. Si eu am lucrat o perioada buna intr-o organizatie destul de mare. Am mai scris despre asta. Dar mi-am adus aminte de un lucru, bun dealtfel, pe care daca esti putin cu ochii deschisi il inveti in organizatiile mari: Sa nu fi prea modest. Sa iti expui cunostiintele, realizarile, ideile, preocuparile de care esti mandru. Fa acest lucru fiind corect cu tine insuti si cu cei din jur si vei fi rasplatit. Cu aprecieri, cu recunoastere. Sa te astepti insa si la frustrari, si la reactii nu foarte placute. Dar fii consecvent cu tine insuti.
Nu uitati insa de principiul lui Peter.
De ce am numit “Lectia de franceza” acest post? Pentru ca se aplica in foarte multe cazuri cand intrebi cat de bine vorbesc franceza.
Je vous souhaite un jour merveilleux!
