Reusita si coordonarea

“România va fi scoasă din criză de poporul român. Cetăţeanul este cel ce va reuşi, cu coordonarea şi suportul nostru, să iasă din criză”. Aceasta fraza ii apartine Ministrul de Finante.

Am mai spus-o pe blog, o repet si acum. Nu imi propun sa fac aici comentarii politice. Dar totusi cand o astfel de fraza este exprimata de unul dintre cei care ocupa o functie extrem de importanta (sau cel putin asa ar trebui sa fie) in stat, eu si sunt convins ca si multi altii, simt o oarecare frustrare.

Fac precizarea inca de pe acum, celor carora le-a trecut prin cap o fraza de genul : “Oricum astia zic ceva numai ca sa zica, si nu se intampla nimic la noi, nu isi asuma nimeni raspunderea…” sau altele de genul,  ca nu pentru ei scriu acest post. Blazarea, frustrarea, nemultumirea exprimata pe la colturi si niciodata public nu sunt constructive.

Cred ca fraza amintita este din pacate una pe care si multi directori sau patroni au spus-o sau cel putin au gandit-o in fata angajatilor lor. Noi suntem aici sa va conducem, voi sunteti cei care veti scoate firma din criza. Ne bazam pe implicarea si devotamentul angajatilor nostri. Noi vom face tot ce ne sta in putinta pentru a conduce acest demers.

Da. Cred ca o astfel de manifestare este departe de ceea ce inseamna leadership. Nu e nici macar management.  E doar un mod de a transmite raspunderea unui eventual esec pe umerii celor implicati in activitatea firmei.

Sunt convins ca multi dintre cei care au exprimat/gandit o astfel de fraza, sunt si dintre cei care spun : Cea mai importanta resursa a companiei noastre sunt oamenii. Au valorile expuse pe perete, au munca in echipa pusa intre ele si au angajat oameni ce aveau in CV mentionata capacitatea de munca in echipa.  Toti acestia vad insa rolul managerului (caci leader e prea mult spus) doar la nivel de coordonare.

Stiu diferenta intre management si leadership. Tom Peters a vorbit in dese randuri in prezentarile sale despre acestea. Si nu doar el. Dar niciodata nu am auzit o astfel de remarca. Si chiar daca as fi auzit-o nu as putea fi deacord cu ea.

Cred in rolul inspirational si de model al liderului. Cred ca rolul si mai ales atitudinea unui lider ar trebui sa fie aceea de a nu accepta status-quo-ul daca nu este in consonanta cu convingerile sale, cu planurile si idealurile sale de leader.

Tocmai de aceea nu sunt deacord cu fraze de genul celei de la inceputul acestui articol. O consider o totala neasumare a raspunderii pozitiei in care te afli. Cred ca trebuie sa le creezi oamenilor mediul corect in care sa simta singuri ca sunt cei care pot face diferenta. Ca sunt cei care pot determina schimbari. Doar intr-un astfel de mediu angajatii sunt cei care vor scoate o firma din criza. Cand trebuie sa spui explicit oamenilor ca “ei sunt baza” iti pierzi increderea oamenilor in tine si accepti tacit oarecum incapacitatea ta de a crea mediul necesar schimbarii.

Cred intr-adevar ca schimbarea vine de la oamenii din interior. Oamenii pot accepta mai usor un sistem pe care ei l-au creat, decat unul impus. Fie el uneori foarte bun. Se spune ca oamenii uita ce le-ai spus, uita ce ai facut, dar nu uita cum i-ai facut sa se simta.

Jack Welch spunea urmatorul lucru: Leaderilor ar trebui sa nu le fie frica sa para uneori cea mai stupida persoana din camera. Rolul lor este sa puna intrebari astfel incat raspunsul sa il obtina oamenii singuri. Nu cred ca o fraza de genul celei de mai sus este un exemplu de leadership.

Faptul ca a fost rostita de un politician nu ar trebui sa o faca mai scuzabila doar pentru ca oricum asa sunt politicienii. Sta in capacitatea fiecaruia dintre noi de a-si alege atitudinea potrivita in fata unei asemenea indemn.