Vlad Maior

Cred cu adevarat ca unii dintre cei mai remarcabili oameni sunt marii campioni sportivi. Mai ales cei care reusesc sa ramana oameni si dupa ce ajung in topuri si inving recorduri si clasamente.

Sportul este mai mult decat un mod de a trai sanatos. Este un mod de a gandi sanatos. Am fost implicat pentru aproximativ 4 ani ca sportiv in competitii. Am simtit bucuria victoriei si amarul infrangerii in fata unora mai buni. A trebuit sa trec peste conflicte si sa fac ce imi place in cel mai bun mod de care eram in stare pentru a dovedi ca merit sa fiu acolo. Am ramas in echipa. Si am fost apreciat ulterior. Au fost momente la care doar cand ma gandesc acum imi dau seama cat de importante au fost si cum am iesit din ele.

Sportul e una din placerile mele. Joc tenis acum cat se poate de des. Am foarte multe de invatat de la marii campioni din tenis. Azi am gasit un articol despre ceea ce poti invata de la ei. Vi-l impartasesc si voua pe fragmente:

Tactica uitării de sine

Davidenko – Federer 6-2, 3-1. De la acest scor, Federer a câştigat 13 ghemuri consecutiv. Azarenka – Serena Williams 6-4, 4-0. Apoi Serena egalează la 4, câştigă setul în tie-break după ce e condusă cu 3-1 şi meciul cu 6-2 în decisiv. Ce declară Federer după meci? „Am jucat prost în primul set, dar am încercat să rămân pozitiv. Îl ştiu bine pe Davidenko, are alternanţe în joc. Sunt şi eu puţin uimit de cum mi-am revenit”. Serena Williams: „N-am jucat extraordinar, mai ales în primul set, dar am încercat să rămân calmă. M-a surprins şi pe mine faptul că am reuşit să reintru în meci”.  Nici Roger, nici Serena nu s-au lansat în explicaţii satisfăcute în legătură cu mari manevre tactice prin care şi-ar fi dezechilibrat adversarii veniţi buldozer peste ei. Ambii nr. 1 mondial îşi privesc formidabilele come-back-uri cu o anume detaşare mirată: „Ia uite, ce chestie…”. Spun doar că au încercat să-şi păstreze calmul. Ce se ascunde în spatele acestui calm, al acestei mirări?

Fiecare mare campion a fost cândva un outsider la intrarea pe arena internaţională. Tăria lui constă şi în a fi capabil să uite anii de victorii, retrăind, atunci când trebuie, starea aceea de forţă liniştită când era aproape nimeni în ochii publicului şi nu avea ce pierde

Sursa: www.prosport.ro

Puteti citi intregul articol aici

Precum probabil cei mai multi dintre vizitatorii acestui blog, si eu citesc mai multe publicatii online si bloguri. Imi rezerv de obicei 10-20 minute dimineata si cam 1 ora seara tarziu.

Pe de alta parte aloc pentru fiecare post scris aici minim 45′. De multe ori inainte de a scrie o opinie/parere (cum vreti voi sa ii ziceti) ma documentez despre acel subiect. De foarte multe ori, posturile au in cadrul lor linkuri catre sursele citate.

Stiu ca internetul si  blogurile sunt un mediu in care fiecare poate sa se exprime cum vrea, sa spuna ce vrea. Cel putin pana cand numarul vizitatorilor respectivului site depaseste numarul membrilor familiei.

Mi-a fost dat insa astazi sa citesc un articol de pe un site cu un numar semnificativ de cititori zilnici in care autorul isi exprima foarte convins cateva pareri despre “lucruri pe care trebuie sa le stii despre taxe in 2010″. Prea multe pareri arbitrare totusi. Prea multe informatii eronate din pacate.

Sunt unul dintre cei care considera ca multe dintre deciziile statului in ultima vreme sunt departe de realitatea si nevoile mediului de afaceri din Romania.  Dar tot de la fel de multe ori informatiile colectate  de contribuabilii sau utlizatorii informatiilor financiar-fiscale provin din ziare, situri, bloguri.

Nu de putine ori mi-a fost dat sa mi se spuna “Am auzit, scria in ziar si au mai zis si la televizor, ca se modifica legea….”.

Cred ca de fapt de asta sufera tara asta acum. De informare din ziare, de la TV, de pe bloguri sau forumuri. Prea putini sunt cei care acorda importanta filtrarii informatiei.

Am avut zilele trecute, impreuna cu Clubul Intreprinzatorului Roman o prezentare exact pe acest subiect.

Mesajul pe care l-am transmis participantilor (aproximativ 40 de persoane) a fost acela de a ne acorda fiecare sansa de a face lucrul la care ne pricepem fiecare cel mai bine.

In a 2-a parte a prezentarii am abordat si cateva subiecte tehnice, tocmai pentru ca experienta intalnirilor cu oamenii de afaceri in ultima vreme ne-a afisat o realitate in care informatiile nu ajung cum trebuie si la cine trebuie.

[slideshare id=2970321&doc=prezentarefinala-100122034339-phpapp02]

Cred ca una dintre cele mai mari bucurii pe care viata ti le ofera este aceea de a-ti da sansa ca fiecare zi sa vina cu ceva nou. Depinde mai departe de noi sa vedem acel lucru zilnic, sa il folosim apoi in ceea ce facem.

Mie mi s-a dat astazi, pentru prima data sansa de a participa la o sesiune de coaching.

Am sustinut-o cu Mihai Stanescu.

Stiti cum e la coaching? Probabil unii dintre voi stiu deja. Dar am sa va spun cum am simtit eu experienta. E cam ca la sauna. Stii ca vei transpira daca intri, dar totusi intri, iar cand iesi de acolo esti stors de puteri dar ceva parca iti transmite o stare de bine. Si mai ales o energie nebanuita. E o experienta pe parcurul careia iti repeti “Nu mai fac asta niciodata” dar imediat ce ai terminat te intrebi cand urmeaza o alta intalnire de coaching.

Mihai a fost extraordinar. I-am marturisit ca e pentru prima data cand am o discutie cu un coach. Si a fost bland. Atat de bland incat mi-a lasat o lista de “TO DO” pe care nu stiu  cand o voi bifa in intregime. Luam notite in timp ce discutam cu el. Pe Skype. Am continuat sa scriu si dupa discutia cu el.

Recomand tuturor celor care nu au participat la o sesiune de coaching sa o faca cu prima ocazie. Va fi o experienta pe care cu siguranta va va schimba. In bine.

Aa, da. Am uitat sa va mai spun ceva. Partea proasta e ca trebuie sa muncesti putin si inainte de intalnirea de coaching. Trebuie sa iti pui ordine intre obiectivele personale.

Cam asa sta treaba cu coachingul in cateva imagini:

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=UY75MQte4RU&hl=en_US&fs=1&color1=0x3a3a3a&color2=0x999999]

Ni se intampla ca uneori sa avem o zi excelenta. Pentru ca am facut ceva ce ne place  sa facem, pentru ca am citit ceva ce ne place sa citit, pentru ca ne-am intalnit cu cineva cu care ne place sa ne intalnim. Uneori insa ne plictisim. De fapt in ultima vreme ne plictisim repede. Multitudinea de optiuni din jurul nostru ne fac sa ne plictisim repede.

Misu nu se plictiseste. Face acelasi lucru de 20 de ani. Lucreaza pentru aceeasi persoana de 20 de ani. E mai batran decat cel pentru care lucreaza de 20 de ani. Daca nu cumva numaratoare celor 20 de ani a inceput-o prea tarziu, cand deja trecusera alti cativa ani. Cine stie. Misu sigur nu mai stie.

E omul bun la toate. Nu e director. Nu a fost niciodata. Nu va fi niciodata.

Misu e fericit. Vine primul la serviciu. Spune “Buna dimineata tuturor” si pleaca pe teren. Revine mai tarziu. Intre timp ii mai suna de cateva ori telefonul. Alte sarcini. Cineva vrea ceva de mancare din oras. De fapt cineva vrea acest lucru zilnic. Misu face cumparaturi de la acelasi restaurant zilnic.

Misu e precum cel care i-a dus mesajul generalului Garcia.

Se intoarce linistit la sediu. A bifat totul de pe lista. A cumparat si pranzul cerut. Ii reproseaza apoi in treacat celui de la restaurant ca desi cumpara zilnic de la el, niciodata nu l-a salutat. Niciodatata nu i-a oferit un discount. Zice asta vorbind cu cei din front-office.

Acestia rosesc. Nici ei nu au facut vreodata acest lucru cu clientii lor. Multi nici nu s-au gandit. Misu a gandit-o. O avea in instinct. Nu e om de vanzari.

Misu face lucruri plictisitoare zilnic. Face acelasi lucru de ani de zile.

Astazi am un mesaj pentru Misu. “Poate vei fi urmatorul milionar, ai grija!”

Vedeti mai jos de ce .

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=jbwpRlEMNS0&hl=en_US&fs=1&color1=0x3a3a3a&color2=0x999999]

“Plec din Romania”.

Nu, nu e vorba de mine sau de familia mea. Nu acum cel putin. Aceasta a fost insa raspunsul unui om de afaceri din Romania la intrebarea “Ce veti face daca se aproba amendamentul privind impozitarea tuturor averilor de peste 500.00 EUR”. Poate unii veti zice  lasa ca nu toate averile s-au facut licit. Poate ca asa e. Cu siguranta nu toate averile insa. Stiu deasemenea ca veti putea zice unii ca acest impzit se aplica deja in multe state europene. Stiu si asta. Nu cu foarte multe detalii. Cred ca nici multi dintre cei care mi-ar da o asemenea replica nu le stiu. Si totusi vad ca cea mai mare problema la noi acum este cum sa impozitam averile. Poate macar asa scapam de nebunia cu vaccinarea. Slabe sanse cred totusi.

Citesc zilele acestea cartea “Games People Play-The psychology of human relationships” de Eric Berne. Zilele astea a scris si Dragos pe blogul sau cateva cuvinte despre carte. Ideea centrala este ca majoritatea discutiilor, interactiunilor noastre zilnice urmaresc cateva pattern-uri amintite in carte.

Cam la fel cred ca e si in ceea ce priveste tarile. Cam toate trec prin aceleasi etape Mai devreme sau mai tarziu toate ajung la anumite niveluri. Zilele trecute am aflat ca in Canada, unele companii au platit anul trecut cursuri de meditatie. Angajatii participau la cursuri in care erau invatati cum sa isi elibereze mintea si sa poate deveni mai relaxati, mai optimisti, sa atinga stari de reflexie si meditatie profunda.

Daca se respecta cele de mai sus inseamna ca, candva in viitor, vom auzi si de firme romanesti care ofera astfel de beneficii. Daca va amintiti, aminteam de Dan Pink si teoria sa privind motivatia intr-un alt post .

Imi doresc sa aud asta in Romania.

Si mi-as mai dori sa aud si la posturile romanesti de televiziune sau sa citesc in ziarele romanesti in aceste zile mai multe despre cutremurul din Haiti. In timp ce alte tari incearca sa ajute sau macar sa exprime compasiune, la noi se vorbeste in continuare doar despre vaccin, Prigoana, impozitele averilor mari. Stiu, astea ne dor pe noi, astea sunt aici, Haiti e departe. Chiar, unde e Haiti?

Ma intreb atunci de ce nu am auzit, in putinul timp petrecut, recunosc, pe posturile de stiri romanesti, despre respingerea tuturor amendamentelor la Codul Fiscal privind masurile de iesire din criza?

Dar sunt linistit. Poate ca ceea ce zice domnul Berne se aplica si in cazul tarilor. Si ajungem si noi ca ei, poate se repeta pattern-urile. Poate mai bine, cine stie…

Desi inca nu stie, postul acesta il scriu dupa cele citite zilele trecute pe blogul lui Adrian. E despre modestie si despre disciplina gandurilor. Citatul de mai jos este din postul sau.

Orice avans în cunoaştere trebuie să presupună o smerenie aferentă. Modestia este o disciplină a gândurilor.

Si sunt deacord. Si totusi nu sunt deacord.

Am fost educati ca e bine sa fii modest. Sa fi sigur pe ce stii e bine, dar la fel de bine e sa nu te lauzi prea mult. Fii modest, tine pentru tine. Daca se intampla sa zica ceilalti de bine despre ce ai realizat e perfect, dar sa spui imediat “nu e mare lucru”.

Ieri am avut o intalnire cu o persoana care lucreaza intr-o companie foarte mare. Americani. Am discutat vrute si nevrute. Am discutat despre concedii si am discutat despre idei de afaceri. Si am povestit despre Paris. Apropos, cei care nu ati fost in Paris, faceti-va timp sa mergeti. Nu e nevoie sa faceti mare lucru, doar sa va plimbati si sa urmariti ritmul de viata al oamenilor. Plimbati-va cu metroul.  Veti vedea relaxare si buna dispozitie.

Dar sa revin. Dupa cum ziceam lucreaza intr-o companie mare. Si eu am lucrat o perioada buna intr-o organizatie destul de mare. Am mai scris despre asta.  Dar mi-am adus aminte de un lucru, bun dealtfel, pe care daca esti putin cu ochii deschisi il inveti in organizatiile mari: Sa nu fi prea modest. Sa iti expui cunostiintele, realizarile, ideile, preocuparile de care esti mandru. Fa acest lucru fiind corect cu tine insuti si cu cei din jur si vei fi rasplatit.  Cu aprecieri, cu recunoastere.  Sa te astepti insa si la frustrari, si la reactii nu foarte placute. Dar fii consecvent cu tine insuti.

Nu uitati insa de principiul lui Peter.

De ce am numit “Lectia de franceza” acest post? Pentru ca se aplica in foarte multe cazuri cand intrebi cat de bine vorbesc franceza.

Je vous souhaite un jour merveilleux!

Pe pagina de contact sunt cateva dintre locurile de pe net unde ma puteti gasi. Pe Linkedin cred ca am cont de cel mai mult timp. Nu mi-a adus niciodata avantaje materiale de niciun fel. Dar mi-a dat sansa de a afla multe informatii, sa fiu gasit usor si sa gasesc usor detalii despre anumite persoane. Pe Twitter intru din cand in cand si aflu informatii foarte utile. Nu numai de business ci si din alte medii de interes pentru mine. De exemplu sunt foarte la curent cu ce facLance Armstrong (am chiar schimbat cateva mesaje cu cei de la LIVESTRONG ) sau Roger Federer .

La intrebarea mea “de ce folosesste Twitter” Peter Roche , mi-a raspuns personal: “4 me Twitter is Gr8 to pass on info I think others will find useful. & 4 the new insights I get from the many gr8 people here ” (citatul exact)

Si atunci de ce sa nu facem oare si pentru business acelasi lucru. In State Unite acest lucru se intampla de mult. Stiu ca veti zice ca ei sunt cu mult inainte noastra, dar pentru a reusi trebuie sa urmaresti mai intai trend-setter-ii si apoi sa devii chiar tu unul.

Trump University, o resursa din nou buna de pe net au sustinut urmatoarea prezentare. Va invit sa deveniti si voi trend-setter-i .

Social Media e doar unul dintre exemple. Domeniile sau variantele sunt multiple.

[vimeo http://vimeo.com/8563203]

2+2=2010 a fost un mesaj extraordinar primit de la cititorii acestui blog. Nu au fost foarte multe comentarii pe blog. Dar ele au venit personal intr-un fel sau altul si a fost super. Sunt foarte incantat ca am ales aceasta metoda (a blogului) de a cere feed-back de la cei din jur. Nu tot timpul ti se da daca nu il si ceri. Eu l-am cerut si il voi cere si de acum incolo. A fost o prezenta (trafic) extraordinara pe blog in ziua postarii de mai sus si in cele de dupa. Am inteles multe.
Asa ca, acum la inceput de an dau si eu feed-back celor ce ma citesc si le spun in 4 puncte ce am inteles de la ei si ce decizii am luat in urma mesajului vostru trimis direct sau indirect.
Am legat fiecare punct de o informatie din ultimele zile. E un prim exercitiu de a deveni bun, mult mai bun la ceea ce imi doresc sa fac anul acesta, printre altele. Voi reveni cu detalii despre acest plan, am mai mentionat acum ceva timp de el.

1. Tihna, calm
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=ye_zEoxrAtM&hl=en_US&fs=1&]

2. Vorbire in Public

3. Decizii
“Mihai Ghyka s-a intors la conducerea Bergenbier” . Sursa; Ziarul Financiar

4. Tenis
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Y5nOgU_ECsE&color1=0xb1b1b1&color2=0xcfcfcf&hl=en_US&feature=player_embedded&fs=1]

Multe posturi pe bloguri in ultimele zile vorbesc despre “ce am facut in 2009″. Am vazut chiar si interviuri cu tine insuti. Faina idee. Pacat ca nu se intampla insa mai des lucrul asta, si e nevoie sa vina finalul de an.

“What we are today is the consequence of what we did yesterday”. Acesta este mottoul pe care il consider cred cel mai potrivit pentru momente de bilant. Pentru finaluri si inceputuri. Pentru fiecare zi. Cred ca in viata suntem de fapt nu ceea ce vrem noi sa fim ci suntem exact asa cum suntem perceputi de cei din jur.

Pasiunea e ceea ce ne tine pe multi in locul unde suntem, facand ceea ce facem.Cei care nu simt asta sunt intr-un loc in care nu isi doresc sa fie, sau nu si-au data seama de adevarata lor pasiune.

Vedeti aici:

Tom Peters on Passion! from Tom Peters on Vimeo.